Terapia copilului incepe cu consilierea si informarea corecta a parintilor privind educatia si comportamentul fata de copil sau, dupa caz, cu training-ul parintilor cu copii dificili sau cu copii cu cerinte educationale speciale.
Pe scurt, atunci cand avem copii, este util sa apelam la un psiholog pentru a-i ajuta sa inteleaga si sa faca fata fenomenelor normale si inevitabile (adaptarea la conditii noi de viata, intelegerea mortii, a sexualitatii, a separarii parintilor, a adoptiei etc.), a-i invata sa fie fericiti si sa sa inteleaga pe ei insisi; a-i sustine cat mai eficient intr-o perioada dificila; a-i ghida sa isi clarifice sentimentele, simptomele fizice, relatiile, gandurile; a-i ajuta sa gaseasca cauzele obstacolelor pe care le intampina; a-i ajuta sa se dezvolte si sa isi descopere calitati si resurse personale; a-i ajuta sa isi recapete echilibrul interior sau sa se adapteze mai usor cerintelor mediului; a-i indruma sa redobandeasca controlul asupra propriei vieti; a-i ajuta sa isi realizeze potentialul; a-i ajuta sa ia decizii corecte; a-i orienta sa isi exprime emotiile si gandurile intr-un mod autentic; a-i ajuta sa isi inteleaga trecutul pentru a-si putea construi viitorul; a-i sprijini sa stabileasca si sa mentina relatii sanatoase.
In cabinetul in care imi desfasor consultatiile am intalnit un ultimii ani o serie de probleme care apar cu frecventa: ticuri, balbism, bruxism nocturn, pavor nocturn, anxietate de separare fata de unul dintre parinti, dificultati de adaptare la cresa, la gradinita si la scoala, abuzuri, constipatie, dificultatea de a face fata doliului, adictii, tulburari alimentare, refuzul de a comunica cu parintii, inchidere in sine si apatie etc. Tuturor acestora le-am raspuns cu blandete si prin terapii si exercitii, le-am depasit impreuna, iar acum copiii si familiile lor sunt bine si sunt fericiti.
De asemenea am intervenit cu succes si in terapia copilului cu cerinte educationale speciale (CES): autism, sindrom Down, sindrom Asperger, deficit de atentie si hiperactivitate (ADHD), retard psiho-motor, tulburari ale comportamentului (agresivitate, opozitionism etc.), dificultati de invatare avand alte cauze decat cele mentionate (dislexie, discalculie, dispraxie, intarzieri in dezvoltarea limbajului etc.).