Despre hipnoza in practica mea de la cabinet

Fac parte din ultima generatie care a prins 4 ani de facultate si 2 ani de master, o formare temeinica in acest vast domeniu care se ocupa cu studierea fenomenelor psihice. 🙂 

Si am avut norocul de a aprofunda misterele hipnozei cu o somitate in acest domeniu, profesorul Dowd, care revine in Cluj luna aceasta.

De la dansul am invatat exercitii interesante pentru a verifica gradul de sugestibilitate a clientului, am invatat sa ma joc cu cuvintele pentru a reinvia umorul inainte de a ne apuca de treburi serioase, sa setez asteptari pozitive, dar realiste. Ca sa va faceti o idee, redau o secventa din transa hipnotica de astazi, cu un client canadian:
„Now Jay, I would like you to see your large bag of bad qualities gradually shrink and become smaller and smaller. And see your small bag of good qualities become larger and larger. Focus on how good it feels to see your bag of good qualities much larger than the bag of bad qualities.”

Care este locul hipnozei in practica mea? Initial au loc discutii despre problemele clientului, cum functioneaza creierul, cum se formeaza emotiile, in ce fel infleunteaza tiparele noastre de gandire disfunctionala luarea de decizii, starile fizice si emotiile pe care suntem antrenati sa le traim. Sedintele de psihoterapie cuprind episoade mai lungi sau mai scurte de hipnoza, dupa care continuam discutiile despre problema pe cale sa se rezolve 🙂

„As vrea sa te gandesti la primii ani de viata, atunci cand tu si familia petreceati timp impreuna . Chiar daca mi-ai spus ca nu iti amintesti, in toti anii aceia s-au petrecut multe lucruri. Nu trebuie sa cauti ceva specific, ci orice despre tine si familia ta. cand iti amintesti ceva interesant, ridica mana dreapta.” (hipnoza pentru recuperarea unor amintiri cu relevanta pentru problema actuala).

„Te-ai simtit abandonata si singura, nu-i asa? dar haide sa vedem cine este, de fapt, singur? Poate sotul tau, care nu a reusit sa te iubeasca. Poate el este cel care se simte abandonat si deprimat. Este aceeasi scena, difera doar lentilele si ochelarii prin care o privesti. Daca te uiti prin lentilele inchise la culoare, este normal sa te simti trista si fara perspectiva. Este suficient sa schimbi ochelarii pentru a-ti recapata pofta de a trai.” Imi amintesc atat de bine si acum, dupa mai bine de 10 ani, cuvintele profesorului Dowd: „All you have to do is to change the glasses. And you can have this more optimistic feeling whenever you decide to change the glasses.”

Fetita mea, anul trecut (2/3 ani), m-a surprins cu urmatoarea intrebare: „Mama, doamna educatoare ne-a spus, pe un ton suparat, ca daca nu suntem cuminti, ne trimite la grupa mica. Este aceasta o amenintare, ar trebui sa ma tem?” De raspunsul meu depindea felul in care puiul de om isi va reprezenta realitatea, asa ca i-am raspuns: „La voi in grupa este distractiv? Aveti jucarii interesante? Este o atmosfera vesela si placuta, in general? Ei bine, exact la fel este in orice grupa. Oare de ce te-ai teme sa mergi in grupa mica?” Perfect pana aici, eram bucuroasa pentru mica noastra victorie. Urmatoarea zi, fetita mea mi-a povestit: „Mama, doamna educatoarea ne-a spus din nou, pe un ton suparat, ca daca nu suntem cuminti, ne trimite la grupa mica. Iar eu i-am raspuns: haideti sa mergem! Si ea nu ne-a mai dus. A spus ca daca nu suntem cuminti, va trimite cosul cu jucariile noastre in grupa mica.” :))