Cum ne orientăm atenția spre aspectele plăcute din cotidian?

Realitatea din mintea noastra este una subiectiva, puternic influentata de felul in care ne folosim atentia. Din multitudinea de aspecte ce tin de realitatea obiectiva, atentia le prelucreaza doar pe unele, care ulterior vor fi usor de reamintit. Aspectele ignorate de atentie devin irelevante pentru persoane. In perioadele stresante sau excesiv de obositoare, atentia functioneaza intr-un mod distorsionat, fiind concentrata pe aspectele negative ale vietii. Ce putem face pentru a corecta aceasta tendinta fireasca?

In primul rand, manifestarea recunostintei este de baza. Ne amintim de zilele trecute si ne propunem sa accesam din memorie acele lucruri marunte care ne-au provocat emotii placute: poate fi vorba despre o gluma a partenerului, un pranz delicios, un somn lung si odihnitor, un dus racoritor, zambetul plin de amabilitate al doamnei vanzatoare de la magazin, un loc de parcare liber, soarele de pe cer, un sincer “Multumesc!” din partea celui drag. Recunostinta este o deprindere, ea trebuie exersata pana cand va functiona ca un automatism.

O schimbare marunta in rutina noastra: ne bem cafeaua in mod constient, bucurandu-ne de prima inghititura cu gust puternic, ne facem dusul simtind efectul placut al picaturilor de apa care ne ating pielea. Privim cerul si ne reamintim ca acele ganduri care ne asalteaza, sunt precum nori: vin si pleaca.
Ne concentram pe sarcinile in desfasurare, astfel incat mintea sa fie ancorata in prezent, evitand pendularea inutila intre trecut si viitor.

Fiecarei vesti proaste pe care o primim, ii alaturam un gand neutru sau pozitiv. De exemplu, se vor anunta 3 zile cu vant si furtuna. Cu atat mai bine, nu vom suferi ca e frumos afara si nu avem voie sa iesim la picnic.
Pentru viitorul plin de schimbari greu de anticipat, ne amintim aspectele pe care le putem controla. De exemplu, nu stim cand vom iesi din somajul tehnic, dar stim cum ne organizam saptamana in aceasta perioada (cand gatim, de cate ori mergem la cumparaturi, cat timp dedicam lecturii etc.).

Indemnul cel mai potrivit atunci cand lucram cu propria minte este acela de a cerceta dincolo de ceea ce mintea ne pune sub lupa. Intrebarea-cheie este “Ce altceva ar mai putea sa insemne acest lucru?”