Câteva repere de viata aparținând lui Epictet, reformulate de Andrei Pleșu

” Să deosebești inteligent între ce depinde de tine si ce nu (si, în consecință, sa nu te bucuri sau sa te întristezi decât de ceea ce stă în sfera ta de decizie), să iei orice obstacol drept probă si prilej, sa-ti joci conștiincios rolul în care te-au distribuit zeii și soarta, să fii gata să plătești prețul lucrurilor pe care le doresti, să-ti tii atenția trează, să-ți alegi modele potrivite si să le urmezi, să admiți că ești ceea ce ti se intampla, cu alte cuvinte ca esti prima cauza a pățaniilor tale și deci singurul vinovat de relele cu care te confrunți, să nu te lași condus de închipuiri, sa fii egal cu tine însuți, să accepti firea lucrurilor (adică să nu pretinzi ca ele să se conformeze așteptărilor tale), să evaluezi totul având mereu în minte, drept criteriu, perspectiva morții.
Si, peste toate, să nu crezi că exista, în mod substanțial, răul. Ordinea lumii e bună, cu condiția să ieși în întâmpinarea ei și să înțelegi ca nimic din câte exista nu e, prin fire, rău. Rele pot fi doar părerile noastre (închipuite) despre ceea ce există.
În vacarmul lumii de azi, sunetul acestei sobre înțelepciuni (uneori prea sobră pentru cititorul contemporan, uneori lipsită, parcă, de dimensiunea compasiunii, a atenției la celălalt, a ieșirii din sine, aduce un ton de echilibru și calm interior, o limpezime cu un neașteptat potențial terapeutic. Platon, nu Prozac! Epictet, nu antidepresive! Veti vedea ca functioneaza…”