Atat copiii, in relatia lor cu parintii, cat si partenerii, in relatia de cuplu, dezvolta diferite stiluri de atasament, pe tot parcursul vietii, intrucat nevoia de apropiere fata de o alta fiinta este intiparita in genele noastre, inca din momentul conceptiei.
Atasamentul este definit ca o afectiune puternica, stabila si durabila fata de cineva sau fata de ceva (sursa: dexonline). Pe langa emotiile intense, manifestam o serie de comportamente si atitudini prin care tindem sa ne asiguram ca primim protectie si siguranta de la fiinta draga. Cercetarile in acest vast si complex domeniu demonstreaza ca odata ce ne atasam de cineva, indiferent daca suntem copii sau adulti, apar modificari in fiziologia noastra, iar persoana fata de care am dezvoltat atasamentul puternic, ne poate influenta in termeni de modificare a tensiunii arteriale, ritm cardiac, respiratie si nivel al hormonilor de stres (sursa: A. Levine, S. F. Heller). Cuvintele cheie in ceea ce priveste relatia de atasament sunt baza de siguranta pe care o capatam cand ne atasam de cineva.
Literatura de specialitate imparte atasamentul in 3 categorii principale: securizant sau sigur, anxios si evitant sau nesigure, pe baza catorva criterii, si anume: nivelul de confort pe care partenerii il resimt in relatia intima de cuplu, masura in care cei doi parteneri reusesc sa se apropie, felul in care sunt gestionate conflictele in cuplu, precum si capacitatea de a-si face cunoscute dorintele, nevoile si asteptarile in cuplu.
Stilul de atasament securizant sau sigur in cuplu este caracterizat prin echilibru, usurinta in comunicare, abilitatea de a receptiona, a intelege si a raspunde la limbajul emotional al partenerului.
Stilul de atasament anxios sau nesigur este caracterizat printr-o disponibilitate maxima spre apropiere fata de partener, atentie exagerata la limbajul emotional al partenerului si la micile schimbari de stare sau de comportament al celuilalt, fapt ce duce la un consum emotional nociv pentru cuplu.
Stilul de atasament evitant sau nesigur este caracterizat printr-o necesitate imperioasa de mentinere a independetei, fapt care duce la alternante intre distantare si apropiere fata de partener, precum si la transmiterea de semnale contradictorii. Pe masura ce se simt sufocate de prea multa apropiere, persoanele cu acest stil de atasament se distanteaza, se retrag fata de partener si abordeaza un aer de superioritate. In cazul unui conflict, persoanele cu atasament evitant nu sunt dispuse sa asculte, sa negocieze, sa comunice, preferand sa evite dialogul si sa iasa cat mai repede din situatia tensionata.
Atunci cand intra intr-o relatie, persoanele cu stil de atasament evitant initial sunt foarte incantate, calde, entuziasmate si fermecatoare. Pe masura ce relatia avanseaza si partenerii devin mai apropiati, persoanele cu stil de atasament evitant incep sa observe tot mai multe lucruri deranjante cu privire la partener, distantandu-se si subapreciindu-l. Aceasta reactie este, de fapt, o strategie de a se indeparta emotional, pentru reconfirmarea propriei independete si autonomii, lucru care aduce, temporar, liniste.
Persoanele cu un stil de atasament evitant sunt, in general, mai putin fericite si multumite in relatia de cuplu, deoarece oscileaza permanent intre a fi impreuna si totodata a fi separat de partener. Din acest motiv, pentru a reusi sa simta satisfactia unei relatii apropiate, este important sa tina cont de urmatoarele indicatii, care vizeaza cresterea gradului de constientizare a propriei lumi emotionale:
1. Retineti faptul ca partenerul ideal poate exista in carti, in filme, dar nu si in realitate. Problema nu o reprezinta diferentele intre parteneri, ci felul in care ei reusesc sa se descurce cu aceste diferente. Prin excelenta ne deosebim unii de ceilalti. Nu visam visele partenerului, nu simtim exact ce simte partenerul, nu gandim in acelasi fel. Prin urmare, depinde de fiecare persoana sa comunice si sa se implice in mentinerea armoniei si a echilibrului in cuplu.
2. Constientizati momentele in care vedeti doar jumatatea goala a paharului. Este o chestiune de cautare, in mod deliberat, a perspectivei obiective: niciun om nu are doar parti bune sau parti rele. Paharul nu este pe jumatate plin sau pe jumatate gol. Paharul are o parte apa si o parte aer, atat. Doar impunandu-va sa priviti lucurile in mod obiectiv veti reusi sa va depasiti propriile tipare si reactii emotionale.
3. Nu actionati in mod impulsiv, lasandu-va dominat de vechile automatisme. Opriti avalansa de ganduri negative si analizati-le, prin intrebari introspective: In ce masura starea mea din acest moment depinde de mine?Ce stare ar fi mai potrivita in situatia actual, astfel incat sa obtin ceea ce doresc? Cum am reactionat? Ce as dori sa se intample diferit, in urmatoarea situatie asemanatoare? Puteti controla instinctele, automatismele, tiparele care va conduc, doar devenind constient de ele. Constientizati propriile tendinte de a interpreta lucrurile in mod denaturat si de a reactiona negativ.
4. In fiecare seara, timp de cateva saptamani, notati lucrurile pozitive, aspectele placute sau benefice care s-au intamplat in cuplul din care faceti parte si pentru care puteti fi recunoscatori. Exersarea capacitatii de a vedea lucrurile bune este esentiala! De asemenea, notati si 1 idee importanta din ziua respectiva. Aceasta va va mentine atent la detalii. La final,notati un singur lucru pe care va doriti sa il imbunatatiti. Alegeti doar unul, chiar daca in ziua respectiva ar fi multe aspecte de imbunatatit. Stim cu totii ca avem tendinta autocritica, de aceea este important sa va opriti la unul singur. Deci, CE ati vrea sa imbunatatiti si CUM! Cum anume ai proceda diferit, data viitoare?
5. Renuntati a mai compara relatia actuala cu alte relatii din trecut sau partenerul actual cu alti parteneri din trecut. Este foarte usor sa cadeti in capcana de a-l idealiza pe fostul partener. Din moment ce nu mai sunteti impreuna, nu a fost o optiune pe termen lung. Nu mai folositi acest pretext pentru a va indeparta de partenerul actual.
Bibliografie folosita pentru redactarea acestui articol:
A. Levine, R. S. F. Heller (2015). Stilurile de atasament – o noua teorie a atasamentului. Cum sa gasesti si sa pastrezi o relatie de cuplu fericita. Ed. ASCR, Cluj-Napoca
J. M. Gottman, N. Silver (2016). Cele sapte principii ale unei casnicii fericite. Ed. ASCR, Cluj-Napoca
J. Gray (2012). Barbatii sunt de pe Marte, femeile sunt de pe Venus, Ed.Vremea, Bucuresti